N. la 2 apr. 1907 la Ianca – Brăila. Fiul lui
Marin şi al Chiriachiţei, ţărani agricultori. A urmat Liceul Nicolae Bălcescu
din Brăila. Absolvent al Fac. de Medicină din Cluj. Devotat meseriei, s-a
întors la Brăila. Arestat în noaptea de 14/15 mai 1948. Detenţia în pen.
Brăila, unde a a cunoscut urmele schingiuirii şi mutilării maiorului Filip
Bechi, căruia i s-au tăiat urechile şi nasul după ce corpul îi fusese
ciopârţit. Urmele rămăseseră mărturie pe pereţii celulei. După câteva luni a
fost transferat la pen. Ocnele Mari, unde a rămas aproape 2 ani. După cum îşi
aminteşte acolo buboaiele năpădiseră trupurile scheletice şi neputincioase din
cauza mizeriei ce se acumula zi de zi. Acolo, în acele condiţii unde nu ţi se
da nici un ajutor, nu ţi se permitea nimic, acolo doctorul Nicolae Robitu şi-a
ascuţit coada lingurii pe ciment şi, fără dezinfectant, a început să mai uşureze din suferinţă,
scoţând puroiul de sub piele, de la ţărani până la miniştri şi diplomaţi. Acolo
a trăit teroarea exercitată de Securitate prin înscenarea unui complot al
intelectualilor, având ca „şef” pe secretarul lui Nicolae Titulescu, Savel
Rădulescu, sub învinuirea că au trimis un memoriu la O.N.U. Prin anchete dure
au trecut Petre Pandrea, Radu Budişteanu, Şerban Ghica şi mulţi alţii. După
eşuarea „complotului”, în toamna anului 1950, a fost ridicat un mare lot, în
majoritate legionari, şi trimis la Canal, în lg. de exterminare de la Capu
Midia, unde se omora prin muncă faraonică, fără nici o protecţie, prin tortură
la faţa locului pentru neîndeplinirea normei, prin înfometare (ajungându-se să
se mănânce câini, şerpi, şoareci de câmp), iar călăul Liviu Borcea striga:
„Bandiţilor aruncaţi mâncarea în W.C. ca să slăbiţi, să nu faceţi norma, să
sabotaţi lucrările. Aici vă e mormântul şi eu vă sunt popă.” La Midia, Nicolae
Robitu a stat în „sârme”, la brigăzile de pedepsiţi, în timp ce un alt medic,
dr. Radu Liviu din Braşov, făcea jocul administraţiei, trimiţând oamenii
bolnavi pe şantier şi umplând magazia cu cadavrele care se ridicau cu grămada
după 10-12 zile. Toţi cei ce se aflau la Capu Midia erau fie necondamnaţi, fie
condamnaţi în procese înscenate, cu culpe imaginare. Amintindu-şi de acea
epocă, doctorul Nicolae Robitu afirmă: „Şi aşa, prin tot dramatismul prin care
trecem, uniţi de sentimente profunde, zbătându-ne să supravieţuim, să ne salvăm
corpul, lipsiţi de asistenţă medicală, ocrotiţi numai de Dumnezeu, am reuşit să
ne salvăm sufletele şi mai ales să scăpăm de mult temuta reeducare, mijlocul
cel mai draconic al comunsimului”. În aceste condiţii doctorul Robitu, fără medicamente, fără instrumentar a continuat
să-şi facă datoria faţă de colegi folosindu-se de experienţa empirică, de ce-i
mai putea pune la dispoziţie natura, cu ajutorul ceaiurilor din buruienile
găsite la întâmplare sau cu pansamente cu frunze la care se adăuga autosugestia
bolnavului că trebuie să se vindece, să-şi regăsească în curând familia,
libertatea. În anul morţii lui Stalin, călăul suprem al sistemului comunist,
printre cei puţini eliberaţi s-a aflat şi doctorul Nicolae Robitu care şi-a
regăsit cei doi copii. Dar la eliberare i s-a interzis să părăsească Brăila şi
să practice meseria la spitalul de unde fusese arestat. Rearestat odată cu
valul din 1958/1959 a fost încarcerat în temniţele de exterminare de la Galaţi,
Aiud ş.a. pentru încă 4 ani. Eliberat pentru a doua oară în 1962. N-a putut
funcţiona decât ca medic de circumscripţie sanitară, la Brăila. A murit la 25
iul. 1997. sursa http://www.procesulcomunismului.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu