Stefan Minovici, temerarul chimiei romanesti nu prea are legătură cu liceul "N. Bălcescu" din Brăila

Al saselea copil in viata al sotilor Stefan si Sofia Minovici se naste la 18 iulie 1867 si primeste numele bunicului, Stefan. La varsta de 7 ani (1875) pleca la Braila unde sub bladuirea unchilor,  urmeaza cursurile scolii comunale nr.1.

In 1882 isi urmeaza fratele la Bucuresti, si continua cursurile gimnaziale incepute la Braila, la liceul Sf.Sava. Dupa absolvirea examenului de bacalaureat, in 1887, Stefan se inscrie la Facultatea de Stiinte a Universitatii Bucuresti, la sectia fizico-chimice. In anul 1889 este rasplatit cu prima sa reusita in plan profesional fiind numit – la sugestia doctorului I.C.Istrati – preparator la cursurile de fizica si chimie, la liceul Sf.Sava. Ulterior, Stefan obtine licenta in stiintele fizico-chimice (1893)  si peste numai un an, il gasim  la Berlin, unde urmeaza cursurile Universitatii “Friedrich Wilhelm”, luind contact cu profesori de renume printre care Emil Fischer (distins in 1902 cu premiul Nobel si cu medalia Berzeliu in 1911), Blasius, Kundt, Stumpf si Liebreich. In anul 1894, este numit asistent personal al profesorului Fischer la Institutul “Kaizerul Wilhelm”, unde lucreaza pana la obtinerea licentei, in primavara anului 1897. Revine in tara unde in urma unui concurs, ocupa postul de profesor agregat la Scoala Superioara de Farmacie din Bucuresti (februarie 1897). Una dintre primele realizari ale profesorului Stefan Minovici, este organizarea laboratorului catedrei de chimie analitica. Stefan Minovici este initiatorul “Asociatiei Generale a Corpului Farmaceutic din Romania”(1899) iar in  1919 infiinteaza “Societatea de Chimie din Romania”, care devine organismul oficial al Romaniei in Uniunea Internationala de Chimie Pura si Aplicata cu sediul la Paris; organism care il onoreaza in 1925 cu functia de vicepresedinte. In anul 1924 este chemat la Catedra de Chimie Organica din cadrul Facultatii de Stiinte din Bucuresti iar peste doi ani devene membru corespondent al Academiei Romane. Intreaga sa activitate stiintifica este rasplatita de Facultatea de Farmacie care i-a decernat diploma de “Doctor Honoris Cauza”(1932). Profesorul Stefan Minovici moare pe neasteptate la 29 decembrie 1935, la Pitesti, in urma unei hemoragii cerebrale. In scrisoarea sa testamentara, redactata in 1933, lasa un indemn generatiilor tinere: “Ridicati-va prin viata spirituala, care inalta, si prin jertfa, care innobileaza. Ca sa nu gresiti, ascultati intotdeauna de glasul constiintei; constiinta e sufletul si sufletul e divin. “ sursa http://www.minovicifoundation.com/ro/stefan-minovici/