Valeriu Gorunescu

Valeriu Gorunescu (12 februarie 1922, Silistra, România Mare) este un poet şi prozator. Descendent al unei familii de ţărani din Giurgeni, judeţul Ialomiţa, Gorunescu a absolvit, târziu, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" din Bucureşti. A editat revista de literatură „Izvoare" (1947), iar între 1947 şi 1949 a fost redactor la publicaţia „Lupta Ardealului" din Cluj. După 1950 a funcţionat ca redactor la cotidianul „Viaţa nouă" din Galaţi (1950-1968) şi a fost director al Casei Centrale de Creaţie Populară (1968-1970). 

După debutul în ziarul „Ancheta" din Brăila, cu un articol despre dramaturgul expresionist german Ernst Toller (1939), Gorunescu este prezent cu un grupaj de poeme în caietul Azur (Brăila, 1940). Volumele pe care le va publica începând din 1960, când îi apar versurile din placheta De-o vârstă cu ţara, evocă liric, în tonalitate convenţională, grandilocventă şi cu risipă de metafore, cu preţiozităţi naive chiar, de vreme ce se vor ermetice, ogorul, şantierul, munca etc., experienţe sufleteşti, erotice şi încearcă un fel de panoramare a timpului în univers ori, mai cuminte, a trecerii istorice.

Păcatul fluviului (1,1975) este un roman autobiografic cu ecouri din Panait Istrati şi Maxim Gorki. Personajul principal, Tiberiu Posadu, bastard sensibil şi melancolic, evoluează în atmosfera socială a mahalalei brăilene. Inteligenţa nativă şi cultura în formare, dar îndeosebi trăirile sentimentale îl îndreaptă treptat spre asumarea unui destin de intelectual, dar drumul lui include aderarea la mişcarea comunistă, închisoare etc. Ţărmul fugar (1982), care urmează acelaşi tipar ideologic, ar fi putut fi un bun roman al mediilor sociale din satele şi oraşele de la Dunărea de Jos, iar Drumul spre zori (1988) nu este diferit ca abordare. sursa : crispedia.ro