Romania.
CARITAS. SAFI. FNI. TeleEuroBingo. De ce au avut atat succes aceste
“proiecte” in Romania? Pentru ca visul romanesc este imbogatirea peste
noapte, cu eforturi minime, pe baza celebrei “Da, Doamne!”. Din pacate,
inca nu realizam ca e un simplu miraj si ca pentru un miliardar creat,
exista cateva sute de mii de perdanti.Vazandu-l pe Tocitu (Adrian Titieni) si Buzila
(Tudor Smoleanu) pierduti in mrejele computerelor, multi tineri vor
rade sau nu vor intelege mesajul. Computerul, smartphone-ul, tableta,
tehnologia in general e deja in ADN-ul multora dintre noi. Pentru cei
mai in varsta insa, ramane un domeniu aproape necunoscut. Sigur, exista
si exceptii, jos palaria pentru cei care au reusit, la 50, 60, chiar 70
de ani sa dobandeasca cunostinte minime sau avansate in domeniu. Dar
sunt mii de oameni a caror viata s-a schimbat dramatic pentru ca nu au
reusit sa se adapteze noilor provocari ale societatii. Al doilea plan
este al tinerilor Marius (Ionut Visan) si Cosmina (Anca Florea), aflati
in pragul unui castig neasteptat, 1 milion de euro printr-unul din miile
de concursuri, tombole si promotii de care suntem asaltati in fiecare
zi.E o intreaga dezbatere daca filmul are
happy-end sau nu. Cei doi tineri nu castiga milionul, cei doi maturi
atehnici primesc o teapa uriasa, daca ne gandim ca vorbim de someri fara
posibilitati reale de a-si indrepta viata. Si totusi, oare banii,
nemunciti si usor castigati, le-ar rezolva problemele? Sau e mai
important pentru un pusti numit de prieteni Orfanu’ ca isi
intalneste pentru prima oara tatal, chiar daca aparent doar pentru
cateva secunde, cand intalnirea celor doi eclipseaza castigul
banesc? Iar daca ma gandesc ca majoritatea covarsitoare a celor care au
castigat la loto in Romania au avut un final tragic, atunci raspunsul
este DA hotarat.Dincolo de povestile din film, un pic
despre ideea de act cultural independent in Romania. M-am regasit
perfect in povestile regizorului Dan Chisu, care a declarat ca a
investit 250 000 mii de euro in film (fara a lua in calcul cheltuielile
suportate de prieteni si relatii) si spera sa recupereze macar 10%. In
povestile despre lipsa oportunitatilor de a promova acest film, de a
ajunge la public. Oare sunt asa multe filme romanesti realizate anual
incat abia isi gasesc loc in setlistul cinematografelor? Sau e nevoie de
un pumn in masa legislativ care sa oblige la promovarea actului
cultural romanesc?
Ca si Dupa dealuri, al lui Cristian Mungiu, Si caii sunt verzi pe pereti impresioneaza
prin radiografia fidela a societatii romanesti. Destine schimbate
intr-o clipa, lipsa educatiei (indiferent de formele ei),
inadaptabilitatea la noile provocari ale societatii umane, perturbari
ale sistemelor de valori. sursa : http://www.mariusmatache.ro/dan-chisu-si-caii-verzi-de-pe-pereti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu