Trandafir G. Djuvara

Trandafir G. Djuvara (1856-1935). Diplomat roman cu o prestigioasa cariera care a debutat la 1 aprilie 1879, cand a fost numit atasat provizoriu la Agentia diplomatica a Romaniei la Paris, si s-a incheiat la 31 decembrie 1926, cand a parasit Ministerul Afacerilor Straine in calitate de ministru plenipotentiar clasa I. A indeplinit misiuni diplomatice la Sofia (1888-1890), Constantinopol (1896-1899), Bruxelles (1909-1920), Atena (1921-1925). Perioada in care a activat a fost traversata de ample mutatii si convulsii in plan european si mondial determinate de Primul Razboi Mondial, cele doua revolutii din Rusia, Tratatul de Pace de la Versailles (1919-1920), crearea Ligii Natiunilor etc.Trandafir Djuvara (1856–1935) a fost unul dintre diplomatii de marca ai Romaniei moderne. Cunoasterea de catre public a carierei sale diplomatice de aproape patru decenii este un punct castigat pentru stiinta si cultura romaneasca. Am avut o diplomatie de prestigiu, atat in epoca moderna, cat si in perioada interbelica, iar o parte a reprezentantilor ei, diplomati ilustri, au lasat remarcabila opera memorialistica ce constituie un izvor istoric narativ de exceptie, prin zugravirea unor veritabile fresce ale societatii in care au trait si activat. sursa : http://www.euroinst.ro/autor.php?id=764
Trandafir George Djuvara (6 noiembrie 1856, Tecuci, judeţul Galaţi - 1935, Paris) - scriitor. După ce termină cursurile liceale în ţară, urmează literele şi filozofia la Universitatea din Bruxelles, unde îşi susţine şi doctoratul. La Paris, frecventează Şcoala de ştiinţe politice, ca şi fratele său, Al. G. Djuvara. Din aprilie 1879, când e numit prim-ataşat al legaţiei româneşti din Paris, Djuvara începe o îndelungată carieră diplomatică: secretar de legaţie la Bruxelles (1880-1883) şi la Sofia (1883-1884), ambasador la Belgrad (1887-1888), Sofia (1888-1891), Istanbul (1896-1900), Bruxelles (1909-1920) şi Atena (1920-1925).
Membru fondator, din 1878, al Asociaţiei literare şi artistice internaţionale, cu sediul la Paris, Djuvara a participat la toate congresele şi conferinţele acesteia. A avut astfel prilejul să ridice, de nenumărate ori, problema proprietăţii literare şi artistice, pe care a supus-o şi dezbaterii forurilor româneşti de stat. Djuvara este cel dintâi român care a discutat competent şi cu perseverenţă chestiunea drepturilor de autor, insistând, în mod deosebit, asupra drepturilor autorilor străini traduşi la noi.

În poezie, Djuvara a debutat încă din 1874, în „Oltul”, continuând a colabora apoi şi la alte reviste şi ziare, în 1884, îşi strânge versurile tipărite până atunci în volumul Coarde sparte. Lipsit cu totul de personalitate poetică, Djuvara versifică incolor şi monoton, mai mult ca reflex al lecturilor. A abordat specii pretenţioase (sonete şi rondele), a scris balade, meditaţii, legende, pasteluri, serenade, toate având subiecte romanţioase (poeţi muribunzi, prizonieri nenorociţi) ori macabre. A preţuit în mod deosebit folclorul, ca sursă de inspiraţie pentru literatura cultă, şi limba populară, ca izvor al limbii literare.

A întreprins, printre cei dintâi în România, un studiu sistematic de folclor comparat, referitor la Superstiţiuni la români şi la diferite popoare (1884-1885), deşi nu avea o pregătire corespunzătoare de specialist. A tradus din diverse literaturi: elină (Eschil), franceză (Ronsard, Lamartine, Hugo, Musset, Leconte de Lisle etc.), engleză (Shakespeare, Byron), germană (Goethe, Heine) şi ungară (Petofi). Deşi au fluenţă prozodică şi acurateţe a limbii, tălmăcirile sale nu se disting prin calităţi deosebite. sursa : http://www.crispedia.ro/Trandafir_George_Djuvara