Mihael Vâlsan

Mihail Vâlsan (1907-1974) a fost, în perioada antebelică, un diplomat român și un translator prolific specializat în traducerea și interpretarea lui Ibn Arabi, un teoretician al sufismului. Pasionat de filozofia esoterică musulmană, s-a instalat după război la Tunis unde a devenit cetățean francez, a trecut la islam sub numele de Shaykh Mustafa 'Abd al-'Aziz, apoi s-a instalat la Paris unde a devenit un reputat un savant musulman și comandant al taricalei Shadhuliyya tariqah. Elev al filozofului René Guénon, Vâlsan a considerat hinduismul, taoismul și islamul ca fiind „cele trei forme principale ale gândirii tradiționale prezente, reprezentând Orientul Mijlociu, Extremul-Orientul și Orientul Apropiat ca reflecte a celor trei aspecte ale Domnului Lumii”. sursa : wikipedia.

Mihail Valsan (1 febr.1907, Braila-25/26 nov. 1974, Antony, Franta) este, in mod cert, una din personalitatile cele mai importante ale secolului XX, care i-au scris istoria "discreta", fundamentala si exemplara din punct de vedere traditional, alaturi de marele sau mentor Rene Guenon si de ilustrul sau prieten Vasile Lovinescu. M. Valsan a inscris definitiv contributia romaneasca in domeniul exegezei spirituale de natura esoterica islamica, in plan european - si nu numai - prin excelenta si incontestabila autoritate. Recunoscut ca o voce de prima marime, atat de mediile sufite europene cat si de cele islamice de pretutindeni, s-a remarcat, inainte de toate, ca initiatorul studiilor akbariene moderne. Pentru el, Muhy-d-din ibn 'Arabi reprezinta cea mai inalta autoritate a spiritualitatii sufite si, bineinteles, a traditiei islamice.

 Urmand in tinerete cursurile de logica si metafizica ale lui Nae Ionescu, interesat de "fenomenul Maglavit" (1935) si informandu-l pe R. Guenon in legatura cu acesta, ajunge la Paris in 1936 unde intra in contact cu spiritualitatea sufita, apoi, in 1938, ocupa functia de consilier financiar al Consulatului Romaniei; foarte curand va parasi orice preocupare legata de viata publica, precum si Romania. Legaturile sale cu Elvetia erau deja stranse, prin primirea initierii in ramura alawita din partea lui Fr. Schuon, de care se desparte definitiv, devenind "independent" la finele anului 1950.

Mihail Valsan a fost un mare maestru spiritual, un "invatator" de o calitate cu totul exceptionala, remarcandu-se printr-o practica spirituala de o puritate si de o rigoare ce depasesc puterea de intelegere a oricarei exegeze exterioare. Grupul pe care l-a format si condus mai multe decenii s-a impus de mult timp in sfera exegezei sufite prin traduceri impecabile ale operelor principalilor maestri ai spiritualitatii sufite. Trebuie sa amintim si continuarea exegezei doctrinare, la acelasi nivel de excelenta, in primul rand prin Charles-Andre Gilis. Discipolii au continuat munca intelectuala a maestrului in acelasi sens si cu aceleasi rezultate:. M. Valsan insusi s-a remarcat astfel, mai intai in calitate de colaborator, apoi la conducerea revistei "Etudes Traditionnelles" (intre 1960 si 1974) : peste cincizeci de articole cuprinzand teme strans legate de opera si functiunea lui Rene Guenon, traduceri adnotate - adevarate si unice exegeze - ale unor importante scrieri sufite (de autori de exceptie: Ibn 'Arabi, al-Qashani, al-Qunawi si altii), texte pe teme diverse; de asemenea un studiu introductiv de o importanta deosebita, la volumul postum a lui R. Guenon: Simbolurile fundamentale ale Stiintei sacre. Dimensiunile personalitatii lui Mihail Valsan sunt, in realitate, abia perceptibile pentru cine nu cunoaste, intr-o oarecare masura, functiunea spirituala exceptionala pe care el a avut-o in economia acestui moment ciclic al istoriei umanitatii. Mihail Valsan este cel mai important exemplu pentru intelegerea oportuna si adecvata a raportului dintre adevarul doctrinar, autentic, puternic, suveran si actiunea acestuia in lume.

Teodoru Ghiondea